Atata pustiu e sub lespedea mea
Ganduri prea grele se sprijina-n ea
Imi striga-n timpane zvon verde de viata
Eu stau ferecat sub oceane de gheata
Iar lumea spunea ca tacerea e grea...
E frig jos la mine sub pietrele grele
M-apasa orizontul inchis intre ele
Am dat toata viata si vechile-mi vine
Doar pe o clipa de frig si suspine
Vai voua tacerilor mele...

Viata e vis sau visu-i traire
E prea greu sa judeci in cantul de lire
Cu flori nestemate, parfum de poveste
Nu-i minte sa-ntrebe ce nu-i si ce este
Caci moarte e vis si visu-i iubire...

In vaile triste, rupte din munte
Sunt pietre ce stiu cum si ce sa asculte
Cand cade o piatra, cand se sfarma un munte
Inimi ce cad sfaramate si rupte
Pe sub vaile mute..

In cerul cu nori, cu stele ori soare
Sunt pietre ce-au fost mai demult cazatoare
Inghetate de stele si topite de soare
Creeaza-n surdina un ecou ce ne doare
Care tace si moare...
Pe campiile surde, spalate de ape
Sunt pietre ce-aud la mal cand se zbate
Un suflet pierdut ce pierit e pe ape
Cum dulcile soapte se-ngroapa in moarte
In faguri de noapte...
Si nimeni nu stie ce-mi picura-n suflet
Cand pietre amare mi-apasa pe cuget
Ma doare de moarte cu pietrele-n suflet
Ce cad fara mila cu vuiet si muget
In albastru si moarte...